Ne plac crizele și cu asta am spus tot. Mă așteptam după prezidențialele din mai la o clasă politică ceva mai matură, la un președinte mai implicat și preocupat să fie al naibii de imparțial. Nu-mi place să o recunosc, dar m-am cam înșelat, iar bucuria de odinioară a apus. În ultimii ani, scena politică din România a devenit tot mai fragmentată și tensionată, având la bază, mai ales acum, crize suprapuse, de la cele economice și sociale până la criza de încredere în politicieni. Partide tradiționale, precum Partidul Social Democrat, par că luptă să-și redefinească mesajele și să recâștige electoratul, iar celelalte partide aflate la guvernare par că se țin tare, dar conștiente că vor pierde cel mai probabil. Percepția, per total, rămâne marcată de scepticism. Și ne mai mirăm?
Un fenomen deja extrem de vizibil este creșterea formațiunilor și discursurilor eurosceptice, ultranaționaliste și altele. Deși această tendință nu se remarcă doar la noi, ci face parte dintr-un context european de amploare, duce la accentuarea nemulțumirii față de clasa politică tradițională și la apariția unor noi mesaje și tendințe de fragmentare a valorilor europene. Pe ale noastre plaiuri, acest tip de discurs se concentrează fix pe frustrările cele mai dure.
Pentru tânăra generație, impactul este puternic. Pe de o parte, există un interes crescut pentru politică și implicare civică, dublat de accesul la informație și de mobilizarea online. Pe de altă parte, dezamăgirea față de instituții și lipsa unor modele politice credibile pot duce la apatie sau migrație. În acest context, direcția în care va evolua sau nu societatea depinde în mare măsură de dorința actorilor politici de a răspunde clar și asumat acestor provocări și de a reconstrui încrederea publică.
îhî!
Rugăm insistent PSD să arunce cât mai rapid bolovanul. După ce a sărăcit pe români, a făcut toate blăstămățîile, acum vrea pe ultima sută de metri să mai dea o lovitură, să privatizeze cele mai profitabile companii de stat, Hidroelectrica, Cec, Salrom etc !